Nonsensuri în versuri

În drumul evoluției mele

Am avut multe situații neplăcute, grele

Și-am avut pe lângă oameni ce m-au făcut să visez la stele.

Să lupt pentru ele.

Și-am ajuns acum să mă gândesc că poate fără ei

Aș fi rămas același puști speriat de viață și femei Continuă lectura

Reclame

FRAGMENT DIN VIITOAREA CARTE

Dacă-mi aduc bine aminte eram prin clasa a 6-a și, ca orice alt copilaș sufeream din iubire. Cred că acela a fost primul moment în care eu am stat singur cu mine. Plângeam și sufeream după fata aia. Pur și simplu eram frustrat pe faptul că n-o pot avea. Că eu nu sunt destul de bun pentru ea sau că…nu știu. Că mă vede doar ca pe un amic. Asta a fost cauza. În ziua în care mi-am înfruntat refuzul, când am ajuns acasă, am început să am un dialog interior foarte intens cu mine însumi. Îmi puneam întrebări din ce în ce mai ciudate și stupide, unele chiar fără sens. Lăsând la o parte acum faptul că eram mic și prost, ce mi-a plăcut la mine a fost faptul că după această înfrângere eu în continuare căutam soluții. Eu știam undeva în interiorul meu că nu are cum sa se termine așa, că eu până la urmă trebuie să reușesc cumva, doar că mai am de îmbunătățit anumite lucruri la mine. Continuă lectura

Ți-am spulberat realitatea; mai poți să dormi noaptea?

Hei…

Mă mai ții minte? Eu sunt omul care ți-a spulberat realitatea. Care te-a făcut să înțelegi multe lucruri despre tine și despre ceilalți. Eu sunt omul de la care ai învățat cât n-ai învățat, probabil, de la toți ceilalți pe care i-ai avut lângă tine până acum.

Și eu te țin minte. Tu erai copilașul care se juca cu toată  lumea. Care-i făcea pe oameni să-l placă, iar apoi râdea de ei. Tu erai copilașul care devenise un ghimpe pentru toată lumea fără ca măcar să-și dea seama. Nu aveai intenții rele, pur și simplu așa credeai tu că e bine. Ți-a plăcut noul mereu. Ignorai și-i loveai exact unde-i doare mai tare pe cei ce țineau la tine. N-a fost corect și echilibrat deloc.

Continuă lectura

Universul Carinei

Sunt dansator sau cel puțin tind spre asta. Zilele trecute, in timpul antrenamentului, mi s-a facut rău fără absolut niciun motiv. Am ieșit afară și m-am așezat pe o bară. Stăteam cu capul în jos fiind foarte vizibil faptul că mă simt rău și cu siguranță orice om cu 2 neuroni își dădea seama de asta. Ciudat însă a fost faptul că, pentru aprox. 20minute nimeni, dar absolut nimeni, nu m-a băgat în seamă. Lumea trecea pe lângă mine, se uita ciudat, iar apoi își continuau drumul.

Nu, nu judec pe nimeni pentru asta. Nu este nimeni responsabil pentru sănătatea mea. Însă totuși vreau să cred că oamenii încă au puțin simț civic și puțină milă. Și am văzut. Am văzut un om îmbrăcat foarte sărăcăcios, care cine știe ce muncea sau unde stătea, care, în timp ce mergea acasă dupe ce-și cumpărase un suc ieftin, la 3l(toată lumea știe sucurile alea), a venit la mine să mă întrebe dacă mă simt bine și dacă am nevoie de ceva.  Continuă lectura

Cum ne transformăm într-un popor de lași și fricoși

Cum faci sa imbecilizezi un popor, sa-l faci sa se autodistruga in asa fel incat greu sa se mai poata remedia situatia? Sa-l transformi intr-un popor de lasi, de fricosi?

1. Distrugi sistemul de EDUCATIE. Preiei parghiile si faci in asa fel incat sa nu mai iasa valori si persoane verticale de pe bancile scolii, ci niste roboti care ani si ani de zile au tocit informatii pentru a obtine o bucata de hartie care se cheama diploma si fara de care nu pot avea posibilitatea la un job bun. Diploma nu arata cat de destept esti, nici cat de pregatit profesional esti pentru acel job, ci cata vointa ai avut si cate tone de ore ai sacrificat sa tocesti niste informatii pe care poate le-ai uitat dupa cateva zile. Nu suntem invatati despre moralitate, lucru in echipa, nu suntem invatati care ne sunt drepturile, nu suntem invatati ce este viata de fapt. Continuă lectura

Știi că și tu o să mori, nu?

Mai trăiești? Serios.

Arată-mi că trăiești. Și nu doar mie, ci întregii lumi. Știu că ești viu. Și știu că ai un potențial imens în tine. De ce nu-l scoți la lumină? Nu poți?

Bine, te cred. Atunci adu lumina la el. Adică să te educi. Adică să vrei. Adică să te trezești dimineața entuziasmat de faptul că o să lucrezi la asta. Nu ești singur. Nici profesional, nici personal.

Știu că asta ai impresia. Știu că vezi totul mai negru decât interiorul unei găuri negre. Ori dacă nu mai ai ieșire, tot mai ai o soluție. Sari în ea. Pe bune: sari! Acum sau niciodată. Continuă lectura

Gânduri la final de an

Ca în fiecare an, în perioada aceasta, încerc să transmit gânduri bune către toată lumea. Important este să n-o facem doar acum, câteva zile, ci permanent.

Când stau și mă uit în urmă la anul acesta, mă cuprinde un sentiment de melancolie. Nu știu. Știu că am făcut lucruri minunate, dar simt că n-am dat tot ce puteam mai bun. Iar asta mă doare.

Dar mă voi încuraja spunându-mi că anul care vine voi munci și mai mult pentru a atinge ceea ce-mi doresc. Ca în fiecare an de altfel. Continuă lectura